Cunoașterea de sine, pregătirea pentru viață
Autocunoașterea înseamnă să-ți conștientizezi calitățile, dar și defectele, să-ți înțelegi emoțiile și reacțiile în situații concrete de viață, să găsești răspuns la întrebarea „cum sunt eu?”. Cunoașterea sinelui o atingi în momentul în care te recunoști ca individ, ai capacitatea de a percepe întreg complexul de calități și caracteristici care te diferențiază de alti oameni.
Cuprins:
1. Cunoaşterea de sine la copii
Relația cu familia, interacțiunea dintre copil și adulți sau alți copii din anturaj sunt definitorii în stimularea autocunoașterii. Ca adult, poți contribui la dezvoltarea armonioasă a celor mici prin metode extrem de simple, la îndemâna tuturor:
- îi impulsionezi permanent, provocându-i cu jocuri adaptate vârstei;
- îi încurajezi să se exprime liber;
- le adresezi întrebări care să le trezească curiozitatea;
- le stimulezi creativitatea.
Pe măsură ce cresc,copiilor li se propun acțiuni și activități care vor fi definitorii în formarea abilităților de comunicare, a gândirii lor critice și în cultivarea stimei de sine. Pentru orientarea lori spre ceea ce cu adevărat li se potrivește, pentru a înțelege ce tip de inteligență folosesc, există o serie de teste de evaluare care pot fi efectuate încă de la vârste mici.
Pe baza acestor rezultate, se vor obține cu precizie indicații despre direcția în care trebuie să se îndrepte educația copilului. Stimularea creativității în familie și în instituția de școlarizare pe care o frecventează poate fi completată de activități din cadrul atelierelor, alegând teme în conformitate cu abilitățile lui specifice.
Conflictul dintre generații poate fi definit ca acea stare de tensiune dintre copii și părinți, tensiune ce rezultă din diferențele de mentalități, valori, preocupări, interese și așteptări dintre cele două generații diferite. Astfel, „războiul” inter-generațional începe deoarece copiii își doresc să fie liberi și independenți, să fie tratați ca niște persoane mature, cu experiență de viață, pe când adulții tind de foarte multe ori să fie mult prea protectori, să îi sufoce pe copii și să nu le ofere acestora ocazia să învețe din propriile greșeli și să își contureze singuri personalitatea.
Conflictul dintre generații există dintotdeauna, însă în ultimul timp a căpătat mai multă amploare datorită conștientizării implicațiilor psihologice pe care le are asupra ambelor categorii de vârstă. De aceea, este foarte important ca părinții, în mod special, să se documenteze temeinic pe această temă, să inițieze discuții libere și sincere alături de copiii lor și, de ce n?u, să ceară chiar și sfatul unor persoane specializate, pentru a afla care este cea mai bună abordare pentru stoparea divergențelor.
2. Cunoaşterea de sine la preşcolari
În prima parte a vieții, până la 2 ani, copilul își dezvoltă inteligența senzorială și motorie. Este o perioadă în care gesturile simple și o îngrijire plină de căldură sunt cele care vor ajuta bebelușul să devină un adult echilibrat: vocea părinților, atunci când sunt schimbați și hrăniți, privirea și zâmbetul, atingerea, mângâierea. Mai târziu, odată cu mersul de-a bușilea și cu primii pași, comunicarea dintre adult și copil devine cea mai importantă unealtă pentru educarea autocunoașterii. Ea se realizează prin provocarea permanentă la joc, încurajarea de a-și alege singur jucăriile, cuvintele de laudă rostite, chiar dacă aparent pentru cel mic aceste cuvinte nu înseamnă mare lucru.
În această perioadă, copilul face primii pași în cunoașterea sinelui:
- recunoaște chipurile părinților și, cu timpul, își recunoaște propriul chip în oglindă;
- se joacă singur, își recunoaște jucăriile și are simțul proprietății asupra lor;
- devine conștient de capacitatea pe care o are de a influența comportamentul părinților și își dezvoltă empatia.
Interacțiune și comunicare
Contactul direct cu părinții, vocea mamei și a tatălui sunt definitorii în primii ani, dezvoltarea vocabularului și capacitatea de a întrebuința cuvintele fiind printre obiectivele cele mai importante ale acestei perioade. Creierul copiilor de vârste mici funcționează ca un burete, nu există „prea devreme” pentru a învăța o a doua limbă, în paralel cu cea maternă. Studiile de specialitate ne demonstrează faptul că un copil bilingv este mai creativ, fiind stimulat în aria abilităților lingvistice, mult mai capabil să facă conexiuni.
Îndatoriri și responsabilitate
Implicarea în activitățile casnice, cooptarea copilului în îndeplinirea unor sarcini specifice va juca un rol important pentru dezvoltarea stimei de sine. Dar la fel de importantă ca și îndeplinirea acestor obligații va fi interpretarea, împreună cu adulții din colectiv, a modului în care ele au fost îndeplinite. Provocați copiii la o analiză, impulsionați-i să răspundă, chiar să critice și să-și exprime nemulțumirile, dacă se consideră nedreptățiți într-un fel.
În cazul unor eșecuri, cum ar fi o notă mică, un examen ratat sau o experiență neplăcută, copilul trebuie să-și poată exprima sentimentele, să-și exteriorizeze trăirile, atât pe cele pozitive, cât și pe cele de furie, de nemulțumire. Capacitatea copilului de a se mobiliza în fața unor provocări viitoare va fi mult mai eficientă dacă el își înțelege frustrările personale, le tolerează și este capabil să le gestioneze.
Control și independență
Supracontrolul din partea adulților nu este formula potrivită, în special în ceea ce privește consolidarea stimei de sine. Participarea la tabere, interacțiunea cu ceilalți copii, obligația de a urma un program specific și de a respecta regulamentele impuse ajută la cultivarea respectului pentru semeni și față de sine.
Autocunoașterea se învață, familia, cercul de prieteni și instituțiile frecventate fiind definitorii în cazul acestui proces important; ea se dezvoltă odată cu vârsta și se concretizează datorită experiențelor personale!
Sursă foto: Pexels.com.
